Compuneri

Baba Iarna nu se indura inca sa plece de la noi.e frig,dar soarele isi face loc printre norii de cenusa si trimite cateva raze aurii.  Pete mari de zapada acopera ograda. De sub ele,firicele subtiri de apa isi cauta locul prin pamantul umed si negru. Dar iata un ghiocel! A ieist asa ,ca o bucurie in calea mea si nu stiu daca acesta suava floricica este aici cu adevarat sau e doar un fulg de zapada prins int-un ac de iarba?
Si-a desprins din gluga lui cea verde capul , un clopotel de argint aplecat catre pamantul de catifea. -Gingas ghiocel, nu ti-e teama ca o sa-ti inghete firicelul subtire de trup? -Menirea mea e de a face bucurii oamenilor. de aceea ma grabesc sa fiu primul care sa le vestesc sosirea primaverii.Asculta-ma ! O adiere a venit usor , miscand delicatul clopotel , iar eu parca am auzit un glas subtire si mic:

– Cling! Cling ! Cling!

Degetele mele il mangaie usor si numai gandul  de a- l pune in palmele mamei ma face sa-l desprind de acolo, din pamantul nascut.Alerg in casa.

-Mama vine primavara !

Si in palmele-i mangaietoare , eu pun cea mai gingasa floare cu care sufletul ei singur se aseamana.

Compunere trimisa de   Lixandru Ana.