Vedeam cum se concepe
Un covor fara pereche.
Era alb, era pufos,
Era ceva iraculos.
Ma-ntrebam ce poate fi
Dar nu puteam ghici
Dupa ore aflasem
Zapada visasem
Mama ini spusese
Ca ea da de veste
Ca iarna a sosit
Si ne ureaza: Craciun Fericit!
Poezie trimisa de Catalina .
mama cea mai scumpa fiinta ea cu caldura ei ne ajuta sa crestem mari destepti si intelepti .Focul arde si se trece daca-l uzi cu apa rece
numai dragostea de mama
nu o so mai stingi cu apa
daca tu crezi ca te uraste
tot deauna te iubeste
iubeste-o si to pe ea
fiind ca ea e MAMA TA!
primul cuvint e mama
tot ce e bun e ma doar cu eu vei invinge greutatea
MAMA MAMA mereu cint
MAMA CEL MAI SCUMP CUVINT!
Compunere trimisa de Nicoleta.
Intr-o zi de vara , cand domnia sa , soarele trimitea pe pamant sageti de foc, stateam cuminte si priveam in jurul meu. Totul mi se parea minunat , ca si cum as fi fost intr-o lume de basm. Sus in vazduh fluturii si pasarelele dansau si cantau de bucurie. Printre firicelele de iarba se zareau aburii argintii de roua. Pe campuri, lanurile de grau sunt confundate ca niste inele argintii. Printre lanurile de grau se mai zareste si alteta sa floarea-soarelui, care isi deschide palaria aurie pentru a fi cat mai admirata de prietenele sala albinele.Peste tot rasuna mii si mii de glasuri, semn ca natura a prins din nou viata. Livezile scaldate-n aur se zaresc peste campiile inverzite de odinioara. Pentru mine vara este o poezie, o lumina visatoare si magica care nu sa va termina niciodata.
Compunere trimisa de Angheluta Alexandra Geanina.
Era iarna. Zapada s-a asternut pe pamantul rece ca o mantie alba si stralucitoare. Prin rapile adanci zapada de soare se ascunde. Copaci sunt acoperiti de neaua cea alba. Zapada cade puzderie;marunta si deasa ca faina la cernut. Pe cerul albastru roiesc cu miile albinele cele albe. Afara ninge ca-n povesti si copaci arata ca niste soldati muti cu zale de gheata. Munti sunt ca niste urias adormiti sub omat. Creasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute arginti. Fulgi de nea se joaca de-a prinselea prin aer. Perlele mari si albe dansau in vazduh un dans fantastic. Florile cele sclipitoare de argint se tes pe geamuri. Dupa o vreme neaua s-a dus de pe intinsul tari. Muguri pe crengi se vad deja imbobocind. Copii erau tristi caci trecuse asa de repede iarna dar sperau ca iarna viitoare sa tina mai mult!
Compunere trimisa de Adriana.
Tu, apă de safir, tu mare minunată,
Imensitate adâncă, noian lichid şi limpede,
Tu, apă în culoarea cerului reflectată,
Cum de poţi cuceri inimi repede?
Tu, infinit albastru, până unde te întinzi?
Cum poţi fi agitată şi totuşi misterioasă?
Cine crezi că eşti şi ce pretinzi?
Oare ştii cât eşti de frumoasă?
Tu, boltă pământeană, tu, uriaşă petală de cicoare,
Ai valuri măreţe ce sună ritmic şi plăcut,
Iar a ta briză îmi dă emoţii şi răcoare.
De ce nu destăinui vreun secret pierdut?
Câte oraşe acvatice ascunzi în adâncul tău?
De ce, albastrule natural, laÅŸi poveÅŸtile-n uitare?
Åži de ce cu toate astea eu te voi iubi mereu?
De ce oare?Doar tu poţi să-mi spui! Tu, mare
Poezie trimisa de Andreea Cornila.
Soarele a urcat deasupra unui deal şi-n a dimineţii lumină candidă
S-a născut un nou miracol desprins din larvă de omidă:
Un fluture firav cu trupul mic ÅŸi suave aripi colorate
În nuanţe din haina soarelui de natură artistic pictate.
Şi-ntinzând aripi de catifea, s-a înălţat uşor spre cer.
Necunoscutul părea infinit, dar vedea că nu e stingher.
Zburând din ce în ce mai tare către cer, pe soare îl întâlnea.
Cu dulce graţie de domnişoară se rotea, se învârtea.
Lumea-i mare şi nu ştie încotro el va zbura.
Un miros veni degrabă, căci spre flori se îndrepta.
Tot zburând purtat de vânt şi de-a florilor chemare
Începea prin aer dansul ca-ntr-o zi de sărbătoare.
Dar ce observă el departe? Ce îl face să tresară?
Tremura, bătându-i inima pentru întâia oară.
Nici el însuşi nu ştia de ce un miros l-a ameţit
De îl căuta acum ca pe un vis de demult.
Printre flori se învârtea, ameţind chiar foarte tare,
Însă nu dorea să plece, ceea ce-i semn de mirare.
Se pierdea de lumea noastră, dar pierdut el se lăsa.
Lui culorile-i plăceau, iar aroma-l fermeca şi o iubea.
Tot aşa şi trece după-amiaza, iară soarele apune.
Ah, poate nu pare, însă stinge-se-va o minune!
Fluturaşul nostru drag intră pe fereastră la fetiţă,
O fetiţă drăgălaşă, blonduţă şi creaţă.
Ea dormea ÅŸi icoana din perete o veghea
Fluturele mititel s-aruncă lângă candela ce ardea
S-a stins în tăcere, viaţa lui plecând o dată cu ziua ce s-a dus,
Efemeră viaţă, existând de la răsărit la apus.
Iar acum ce a mai rămas din scumpul fluturaş?
Două aripi şi un trup de aur foarte drăgălaş!
În noapte, parcă Fecioara Maria din icoană pentru el plângea,
Iar lumina aurie a candelei peste trupul aurit cădea.
Trimis de Andreea Cornila .
O zi aproape a trecut şi-i seară spre asfinţit.
Căutând somnul, soarele se ascunde visător.
Iată! Cercul roşu-i sub orizontul lărgit,
Iar lumea se-nvăluie-n taină uşor.
Haina neagră a nopţii coboară de nicăieri
Ca o umbră străină ce caută în necunoscut.
Totul pare a fi sub semnul unei mirări,
Căci visul şi tăcerea Pământul au îndrăgit.
În liniştea deplină vine şi luna, minune aurită.
Astfel frică-n întuneric nu există, iar negrul e luminos.
Lumina rotundă astrală, strălucind, se lasă cucerită
De lumea de sub veşmântul negru, de-un întuneric frumos.
Se hotărăşte să apară pe măreţul platou ceresc.
Ca o vedetă a nopţii aprinde lumina, zâmbind cu dulce carismă
Încât păsări adormite credeau că aur cosmic privesc
Şi ciripind uimite, liniştea o rupeau, fredonând câte o melismă.
Dar stai! Oare ce zgomot se aude în noapte?
Să fie petrecerea cu greierii şi insectele?
Da, greierii cântă cu fire de iarbă uscate,
Iar deasupra din văzduh, îi veghează stelele.
Ei, concertul ăsta mare nu se termină devreme!
Însă liniştea coboară; se aud doar vorbe uşoare.
Moş Ene vine, călătorind cu timpul, deci nu mai sunt probleme.
Vine ÅŸi somnul ÅŸi totul e …tăcere!
Poezie trimisa de Andreea Cornila.
Intr-zi de vara eu cu unchiul meu ne-am pregatit de pescuit.Am cautat rame,am pregatit unditele.Dimineata unchiul meu mi-a dat desteptarea cu o cana umpluta cu ciai si doua felii cu margarina.
-Multumesc unchiule!spusesem eu.
-Cu placere!Esti gata de pescuit?
-Desigur.
Ne-am urcat in masina si am pornit spre Dumbrava.Am ajuns.Apa e stralucitoare ca diamntul batand in lumina soarelui.Am stat ceva timp dar a meritat pentru ca am prins mult peste .Am mai stat putin pentru ca trebuia sa facem si o baie acolo pentru ca am auzit ca oameni fac baie acolo.Dupa ce ne-am scaldat am stat la soare si ne-am bronzat ,dupa aceea am plecat acasa.Fratele meu a fost uimit la cat peste este in Dumbrava.
A fost o zi de neuitat.
Compunere trimisa de Marinescu Teo.
Cand vezi ca ramai singur poate te bucuri, si atunci orice speranta iti vine in fata , poate trebuie sa o accepti,niciodata nu iti cunosti sentimentele de ura sau de vise. Cand crezi ca inima ta te lasa , invinge mai departe cu dureri, fara lacrimi nu se invinge nici teama , pe care o ai in suflet mereu.Inchide ochii , incet , si alearga unde te crezi cel mai singur , si alinati durerea in gand , si nu te vei stinege.O clipa sa vii in gandurile mele, sa simti durerea cu acelasi sentiment de ura, sa te gandesti ca nu mai ai speranta, ca viitorul este fara sansa.Ajung clipele sa treaca repede, amintirile ramase au sapat adanc, poate va veni o speranta, de a ramana fara nici un cuvant.Cand privesti in ochii mei vezi , pasii mei de drum , cat am indurat singura , si cat voi merge in trecut.
Poate nu se merita sa ma stresez , dar nici el nu ma mai place, vad ca si-a gasit alt inger.Nici lui nu-i m-ai ii pasa , doar cuvinte dulci , care te tradeaza.
Compunere trimisa de Vlad Gabriela.
