Compuneri

Caprioara si iedul
Era o zi obisnuita de primavara.Prin padure se auzeau glasurile cristaline ale pasarilor. In aer plutea un miros placut.Cine putea aduce o asa mireasma? Iarba proaspata!
Iepuroaica isi chema puii in cuib. Ursoaica se uita cu drag la puii ei. Dormeau pe spate cu labutele in sus. Cine putea sa fie mai frumos?
Puiul de caprioara mergea prin padure trist si ingandurat.Ajunsese pe marginea apei.Ii era sete.Uitandu-se in apa, vedea tot ceea  ce se intamplase cu ceva timp in urma.
Sta cu mama lui la marginea padurii. Aceasta il dezmierda cu dragoste. Mama lui nu mai era acum cu el,fusese sfasiata de lup. Mugetul ei de durere ii lasase puiului o durere in suflet. Ii era foarte dor de ea.Se simtea singur,desi era iubit de toate animalele.Incerca sa se obisnuieasca cu noua lui viata,dar se gandea ca i-ar fi fost mai bine  daca era alaturi de mama lui. Cand va veni iarna se va duce la casa padurarului sau sus pe tancurile de stanca, asa cum ii promisese o caprioara ,ca-l va duce ea.Acolo va fi  ingrijit si ferit de orice primajdie.

Compunere trimisa de Roxana.