Compuneri

Îţi scriu, în anotimpul trezirilor miraculoase, scrisoare către tine, pe reversul ei.Dacă m-ai întreba de ce către tine,aș răspunde simplu…toate comorile ascunse din lumea asta nu se găsesc decât în sufletul tău …suflet de mamă!
Ieri m-am oprit pe banca copilăriei mele, în parcul unde zăpada mieilor începea să se topească sub mângâierea razelor  timide.Glasurile copiilor  îmi învăluiau auzul  alungând-mi gândurile cu care aș fi vrut să-mi petrec liniștea acelei amiezi.Cu coada ochiului zăresc pe banca din dreapta doi adolescenți care se strâng în brațe.Ce caută ei aici ?E un loc unde nu încape decât iubirea…iubirea adevărată care se naste odată cu tine,iubirea ruptă din suflet…ceea in fața căreia îngenunchiază îngerii,iubirea care nu se folosește de cuvinte pentru a se face înțeleasă ci de jertfă. Mă ridic si plec mai departe.  În urma pașilor mei simt plutind  dorința sărutului … înselătoare!
Câteodată avem senzaţia că lucrurile au fost orânduite şi în acele momente înţelegem că nimic nu-i întâmplător… a primi este cu totul altceva decât a pretinde sau a accepta. A primi înseamnă a oferi. A te oferi pe tine însuţi, a te pune la picioarele persoanei iubite.Așa ești tu…mama mea!
Privesc nucul nostru sărăcit de verdeața frunzelor. Mugurii cântă! Cântecul lor este cântecul de leagăn cu care mă adormeai în fiecare seară. Mamă i-am auzit…chiar dacă nu era decât o distorsiune a timpului ,o buclă ce redă amprenta glasului tău din amintirile mele!
Încheierea trebuie să fie simplă si complicata in acelasi timp ,ca tine…te iubesc!

Compunere trimisa de Ioana Rosculet.