Compuneri

Numele lui de origine era
Grecească şi semnifica
Vitejia ÅŸi valoarea
Pe care sfântul o avea

Pescar de oameni el era
Pe Iisus îl însoţea
Oamenilor hrană le dădea
Şi credinţă răspândea

Cel dintâi chemat
La apostolie
Care primul a călcat
Pe ogorul României.

În ţara noastră-ai predicat
De Iisus ne-ai învăţat
Şi cu drag îţî mulţumim
Noi pe tine te slăvim

Minuni ai înfăptuit
De ce-i rău ne-ai ocrotit
Ai devenit părinte
Pentru astâzi şi-nainte.

Peştera Sfântul Andrei
Din ţinutul Dobrogei
Este locul unde sta
Apostolul ÅŸi se ruga.

Răstignit pe cruce
Sufletul ţi-ai dat
Cu privirea spre cer
Ai cerut să fi aşezat.

Pe 30 noiembrie te cinstim
Rugăciuni îţî oferim
Tu eÅŸti cel ce ai vegheat
Neamul nostru-ncreÅŸtinat.

O poezie frumoasa trimisa de o fata care nu s-a semnat.

Este iarna.Soarele sfios si palid abia se arata printre nori.
Spre seara a inceput sa ninga si primii fulgi m-au facut sa ma bucur nespus de mult.
Peste case a coborat un intuneric alb cu sclipiri de giuvaier.
A doua zi totul era acoperit cu un covor gros de zapada.Am iesit la sanius,ne-am batut cu bulgari si am facut un om de zapada.
Copiii veseli, cu obrajii reci si imbujorati nu se mai saturau de darul minunat cazut din vazduhul captusit cu flori de dantele albe.
Seara am intrat in casa,iar de pe fereastra vedeam omul de zapada.In jurul lui,fulgii argintii se asezau in mozaicuri de o clipa.
Aceasta iarna a fost minunata deoarece natura ne-a daruit multa zapada si ne-am putut bucura de ea din plin.

Compunere trimisa de Tanasuca Alexandru.

Este ultima zi de toamna si afara este o priveliste ingrozitoare, este o liniste deplina, pasarile au fost alungate de frigul care s-a instalat peste orasul nostru iar copacii au fost dezbracati complet de vantul care bate cu putere printre crengile dezvelite. Zilele au devenit tot mai scurte si mai friguroase iar pe cer se asterne un nor mare cenusiu care pluteste deasupra caselor si imbraca orasul intr-o haina trista si melancolica. Soarele nu si-a mai facut aparitia de multe zile iar norii au format o perdea groasa transformand natura intr-un peisaj plumburiu.
Pe campii si in livezi , toate roadele au fost culese iar bruma s-a instalat si a inghetat pamantul. Din cer au inceput sa cada picaturi mari si reci de ploaie , care cu lasarea serii si a frigului s-au transformat in fulgi de zapada. Toamna a fost alungata iar batrana iarna i-a luat cu nerabdare locul.

Compunere trimisa de Stanca Sabina.

Cu coroana de flori albe a venit sa ne aduca zambet larg,frumos si dulce cu-o mireasma de flori dalbe,bucuria primaverii.
Prietena cu florile,cu soarele,cu raurile si izvoarele,a aruncat o raza a bucuriei in sufletele noastre readucand fericirea cantarilor,a glasurilor pasarelelor si a minunatiilor naturii.
Prin panzisul padurii,o raza strabate intunericul pentru a ne arata,printre petice de nea,un micut prevestitor,verde,dalb si uimitor.Il iubim cu toti,e dulce si e tare dragalas,ca un susur lin de ape ce se arata printre munti.
Un grangur mic,in mijlocul padurii,si-a desfacut aripile larg,intampinand soarele,scapand o cantare melodioasa si fermecatoare,parca in cinstea primaverii.
Tabloul minunat al primaverii iti incalzeste inima si o face sa tresara aducand o noua speranta oamenilor de pretutindeni,rasunand in tot peisajul:
“Bine ai venit,dulce Primavara!”

Compunere trimisa de Raluca.

Mos Craciun.O mica parte dintr-o lume de basm,din ceea ce a insemnat copilaria mea.O lume pe care nu as vrea s-o uit niciodata, pe care as vrea s-o pastrez de-a pururea in sufletul si in inima mea.O lume a copilariei, a imaginatiei,a povestilor nemuritoare cu zmei ,cu zane, cu seri petrecute cu gandul la cadoul adus de la Mosul.Nu primeam foarte multe, dar ma gandeam ca Mosul nu m-a uitat nici anul acesta si nu a uitat sa vina si pe la mine in seara de ajun.Imi pare rau ca anii acestia frumosi se duc pe rand si pe zi ce trece devenim mai intoleranti,mai rai,odata cu trecerea timpului.Nu as vrea sa fie asa ,dar…nu am nicio putere pentru a schimba asta!Oricum ar fi,partea frumoasa ramane,si, pentru mine Mos Craciun exista!

Compunere trimisa de Caplea Ana-Maria.

A venit toamna. Un lung rastimp vremea ramane egala cu ea nsasi: senina si calda , blanda si dulce . Sunt noile zile de neuitat.. cand razele soarelui par filtrate prin miere.
Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer “pata” rotunda, aurie se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul. Vantul de miazanoapte batea taicios , subtire , patrunzand pana in inima padurii.
Vacanta a zburat ca un stol de randunele. Padurea trista se inalta catre cerul albastru si zarile in ceata se desluseau zile dupa zile , in aceiasi tihna blanda.
A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii. Gaze plapande, amortite de frig , cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Negurile se lasa perdeluind zarile.
Noiane de frunze desprinse par ca sunt purtate de vanturi.
Soarele se ascunde dupa norii cenusii . A inceput ploaia din cerul posomorat.
Toamna picteaza copacii goi. Luncile se rosesc si ele..

Compunere trimisa de Andreea.