Compuneri

Oana Iovanovici ne-a mai trimis o compunere foarte frumoasa.Felicitari si multumim!

VESTITORUL PRIMAVERII
Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca la viata.Norii suri au captusit tolba posomorata a iernii , apoi si-au luat zboul catre taramurile ingetate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde si aurii ale soarelui poleite in culori de primavara,incalzesc pomii golasi.
Primavara, fica cea mai tanara si mai frumoasa a anului,trezeste la viata intraga natura .Peste tot este veselie si agitatie.
La munte, baba iarna inca nu si-a adunat cojoacele.Langa firicelele subtiri de apa , din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica. Ghiocelul ,cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint priveste imprejur la razele soarelui care dezmiarda muntele golas si pustiu.
-Ghiocelule de ai iesit de sub zapada? intreaba bradul imbracat in dantela alba cercelata.
-Zana Zapezii imi este datoare pentru ca i-am imprumutat culoarea si in fiecare primavara, ma lasa sa ies de sub zapada poleita cu margaritar.
-Ghiocelule ,fii bucuros ca ai stat toata iarna sub pamantul somnoros.A fost o iarna grea dar si frumoasa!Bine ca ne-ai adus primavara!
Ghiocelul gingas ,subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost ales de catre Zana Primavara sa vesteasca intregii naturi ca domina zapezii a luat sfarsit.
Undeva intr-un taram ascuns ,Cra-iasa Zapezii imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii se pregateste sa plece.Primavara incepe sa coboare grabita din caleasca ei in culori de curcubeu.
La revedere dulce iarna !Bine ai venit duce primavara!

Inceputul primaverii
A venit primavara… In spatele casei bunicilor se afla padurea prin care au indraznit sa patrunda cateva raze aurii. Firicelele de iarba au inceput sa se zareasca pe langa ghioceii abia iesiti la lumina de sub pamantul negru si umed cu delicatii clopotei, nu de mult infloriti. Pasarelele au inceput sa cante cu glasul lor subtire si induiosator.
Copacii au inflorit oferind padurii o raza de lumina in intunecimea ei. cateva picaturi de roua se zaresc pe firele de iarba verzi. zumzetul albinelor a inceput sa se auda pe deasupra campului de flori. Dulcele vant de primavara adie usor printre crengutele copacilor. cea dintai randunica, venita de departe, taie albastrul cerului ca o sageata.
Primavara s-a intors din nou cu ce are ea mai frumos.

Compunerea aceasta frumoasa a fost scrisa de Dutu Ionut Robert , din Giurgiu, clasa a VI-a .

Madalina din Focsani ne-a trimis aceasta compunere frumoasa:

Cu saniuta

Este o zi de iarna.Ninge cu fulgi de catifea din cerul inalt.Fulgii se joaca de-a prinselea prin aer.Ei plutesc ca niste fluturi usori jucausi si sclipitori.
Orasul este invaluit in fluturarea alba si luminoasa.
Eu, dupa ce mi-am terminat temele . mi-am luat saniuta si am pornit spre costisa.Acolo le-am intalnit pe colegele mele:Corina , Iulia si Laura.Trageau saniile dupa ele si chiuiau de bucurie.
Am pornit toate cu saniutele la vale, intr-o pulbure de zapada.Obrajii nostrii sunt rosii ca macii si din ochi parca ne ies scantei.Dar suntem vesele.Srigam , zburdam , chiotim.
Saniuta Iuliei s-a rasturnat in omatul moale.Celelalte saniute se rostogolesc peste ea.Totul se petrece atat de repede, incat nu aveam timp sa ne speriem.
-Te-ai lovit?o intreb eu pe Iulia.
-Nu!imi raspunde ea , scuturandu-se de zapada.
Urcam din nou dealul si ne pregatim sa alunecam iar la vale.
Omul de zapada , imbracat in straiul alb, sub bolta crengilor cu flori albe de nea, ne striga si ne asteapta sa ne jucam cu el;
-Pe mine m-ati uitat/apoi surase in barba lui de unchias sfatos si ocrotitor.
-Nu te-am uitat.Venim indata sa n jucam cu tine!
Ne-am apropiat de el si i-am legat mai bine fularul in jurul gatului.
Joaca noastra a continuat pana seara , cand vantul s-a intetit si peste oras a inceput din nou sa ninga agale.Cu obrajii imbujorati si fetele zambitoare am pornit spre casa.
Noaptea incepea sa-si aprinda una cate una luminile deasupra orasului inzepezit si vantul incepea sa canta hoinar din chitara pe struna sarmelor de telegraf.

Când stăpânul nu-i acasă

Stăpânul a plecat la cumpărături ,însă, ştiind că este un şoarece in gaură,el lăsă totuşi o bucată de brânză pe masă(din ce cauză nu ştiu nici eu).
S-a gândit stâpânul să angajeze motanul.Si motanului îi era poftă de brânză, dar apoi s-a gândit că puţină carne de pe şoricuţ i-ar fi plăcut şi mai mult.
Deci,cu mustaţile zbârlite de foame,a sărit pe dulap să pândească şoricelul.Peste vreo oră,şoricelul ieşi din gaură.Ca un fulger se repezi înapoi, fiindcă observase sticla galbenă a ochilor pisicii.
Pisica era să renunÅ£e,dar îşi aduse aminte cuvintele stăpânului: “dacă îl mănânci pe lacomul din gaură, ai asigurat peÅŸte pe o lună”. Timpul trecu.Pisica văzu ÅŸoarecele fugind,dar,ameÅ£ită de foame,ea nu sări pe el.Doar când ÅŸi-a dat seama cine este micul fulger,ÅŸoricuÅ£ul reuÅŸi să deschidă uÅŸa.De afară veni ogarul ÅŸi îi
muşcase pisicii coada,însă,ademenit şi el de brânză,nu apucă să muşte mai mult.
Se aud paşi.Stăpânul!Pisica pe sobă,ogarul după sobă şi şoarecele la intrarea în gaura sa;aşa stateau lucrurile la intrarea stăpânului în casă. Stăpânul, lăsă bagajele şi mâncă liniştit o bucată de brânză.
-Miau!
-Chiţ,chiţ!
-Ham!
Si animalele,aşa stăteau şi se uitau cum dispare brânza,brânza pe care nici una dintre ele nu a obţinut-o.

Compunere trimisa de Varga Andreea Gabriela , clasa a IV-a . Multumim pentru compunere!

Se pare ca am primit si o poezie de Serban Dragos, Medgidia, clasa a V-a .

Am decis sa o public. O poezie foarte frumoasa, felicitari!

Codrul

Codrul ma cheama mereu
Langa verzi izvoare ,
Eu ma alint
Cu un zambet de floare.

Teiul batran
E domn peste vale,
Eu alerg pe mii de carari
Cine le mai stie oare ?

O compunere foarte frumoasa trimisa de Rosculet Ioana, Urziceni, clasa a VI-a

Mama

Multe amintiri tesute cu vraja gandului plutesc zi de zi printer noi!Si fiecare are povestea ei…
In aceea zi torida de vara ,cand asfaltul parca se topea sub greutatea pasilor mei,alergam cu sufletul la gura catre casa.Aerul cald imi mangaia fata si bratele goale ,glasurile trecatorilor erau ca triluri de mierla voioasa,iar drumul …parca nu se mai sfarsea.Inima-mi tresalta de bucurie si-mi venea sa strig in gura mare :am reusit si toti sa fie partasi la fericirea mea !Dar nu,mama trebuia sa afle prima !Mi-o imaginam strigand de bucurie ,batand din maini ,ridicandu-ma in brate si plimbandu-ma prin toata casa ….
Am urcat scarile doua cate doua si cand am pus mana pe ivar ,usa s-a deschis !Era in prag ca si cum ar fi asteptat acolo intoarcerea mea.Zambetul ei larg a inlocuit banala formula « bine ai venit »si mana moale am simtit-o usor cand mi-a luat ghiozdanul din spate.
Mama…intr-o fractiune de secunda mintea purtata pe o aripa de iubire a patruns in lumea aducerii aminte .Sufletul meu a alergat pe acel taram ,necunoscut inca,loc prins in oglinda copilariei marginita de infinitul cuvintelor.Peste tot era imaginea EI !Abia acum am vazut ca urma pasilor mei era dublata de talpile ei, ca rasul ei devenea ecoul rasului meu,iar lacrimile mele se transformau in adancimea ochilor ei in picaturi de sange din care durerea tasnea ca o flacara vie strabatand norii plumbuiti de dragoste.Abia acum am vazut visele presarate cu diamante ce picurau din pestera universului linistit.
De ce abia acum ?Cum am putut sa fiu atata vreme oarba ?De ce nu i-am oprit pasii sarutandu-i picioarele obosite ?De ce nu i-am spus ca am crescut mare si ca pot sa alerg in locul ei ?
Ca si cum mi-ar fi citit gandurile m-a luat in brate si m-a strans cu blandete.Printre regrete si intrebari am reusit sa soptesc…am terminat cu zece !M-a apropiat si mai tare de pieptul ei si mi-a sarutat parul…o data ,de multe ori !
Unde erau tipetele de bucurie,aplauzele frenetice si bataile din picioare ?Nu se bucura ?!
Cand mi-a dat drumul din imbratisare i-am privit ochii negrii care jucau in lacrimi si ATUNCI am inteles profunzimea sentimentelor !

O compunere foarte frumoasa trimisa de Ganea Andreea, Eforie Nord, clasa a VI-a

Blana de zapada

Imi taram pasii in blana de zapada… Ma uitam in jos, diamante pulbere scartaiau sub picioare. Ma uitam in sus, cadeau petale de pe flori sadite in azur. M-am uitat in stanga; pe banca, un om dadea cu mana jos niste roua parca adusa de pe stele, ca o dantela de voal… Pacat! Cum sa prapadesti asemenea bogatii ale naturii?… Ma uit in dreapta… Oameni treceau grabiti prin parc, fara sa se bucure de splendoarea iernii… Niciun zambet… Toti se uitau in jos… Paseau larg si grabit. Eu continui sa ma plimb cu privirea mea iscoditoare… Mi-o rotesc. Ea se opreste, din nou, sus. Un cer gri, intunecat de lacrimi si suspine. Vedeam doar niste margaritare cazand ametite de parfumul tare al tristetii… Care era la ordinea zilei… Chiar nu zambeste nimeni? Pana si Iarna plange, iar lacrimile ei inghetate se incheaga pe leaganele prea reci pentru bietii copii. Doar viscolul se dadea, ametit, in ele… Le chinuia, caci ele zburau incolo si-ncoace, gata sa se rupa, bietele de ele…
Imi continui trista plimbare. Nimic neobisnuit: lumea trista, plictisita, grabita, cu sacosi sau genti in mana, uitandu-se necontenit la ceas.
Stai! Parca aud un chiot! Mai multe! Erau niste copii ce radeau! Se bateau cu zapada! Parca de-asupra lor, fulgii cadeau mai lin. Un omulet de cristal, mic si gras, ii supraveghea zambitor. Ma uit din nou in sus si vad cum raze de cristal incearca sa se strecoare prin plumb. Zambesc 🙂 . Vreau sa ma alatur veseliei lor.

O scurta compunere trimisa de Adelina din Constanta:

Este din nou primavara. Natura se trezeste din somnul anotimpurilor reci. Odata cu primavara au iesit la lumina primi ghiocei, apoi au venit si pasarelele care ne incanta cu recitaturile lor frumoase si pline de viata. In timp ce eu admiram pajistea verde plina cu flori diferite si de culori calde , o pasarica se aseaza pe creanga copacului de langa mine. Si incepe a canta lin. Eu entuziasmata de cantecul ei o intreb :
— Cum poti canta atat de frumos?
— Eu asa am cantat mereu si asa voi canta si de acuma inainte.imi raspuse ea dupa care isi lua zborul.
primavara e ca o zeita vine cand vrea si pleaca atunci cand trebuie.

Monica Elena din Suceava ne-a trimis o compunere intitulata toamna:

Toamna

Un peisaj simbolic,vis albastru al naturii se revarsa asupra mea uneori si ma face sa ma simt inconjurata de minunile naturi.
Fosnetele pline ale frunzisilor,hohotirea despletita a vanturilor, clinchetele moi ale apelor imi dau speranta de mai multa viata……
In departarile albastre pacea serilor de toamna isi arata patutul de mlaja.
Roadele campiilor dorm, ploaia cerne marunt sita deasa pe pamantul somnoros si adormit.
Cearta salciilor care toata ziulica dorm,isi aplecau crengile frumoase si lungi asupra pamantului.Tinutul diafan al campiilor de argint sunt colorate cu un covor galben-auriu.Reci oglinzii de apa se revarsa asupra naturi prevestind soarele care isi trimite cu darnicie razele printre miile de flori,pe care sa gasesc fluturii mici cu rugina pe albastrele aripioare.
Pe iarba de matase se gaseste furnica cu antene curioase care isi cauta de mancare.Brazii ca lumanarile de flacara galbuie cu radacina da de otel nu se lasa batuti si isi arata si ei frumusetea uni altora.
O lumina dulce se cerne printre crengile brazilor si ne arata ca vrea si ea sa participe la marea adunare a naturii…..
Ce frumos este acest anotimp toamna…..!!